Trupu-i pluteşte prin aer nesigur,
dacă-l atingi se clatină ca o frunză,
în oglinda cerului este o bulă de săpun.

Nu se ştie cum o să fie...

Părăsit se goleşte de arome
de nimeni nu-i simte lumina cum se umbreşte.

Atunci când devine stăpân pe trup
şi intră-n el cu voinţă dulce
simte cum îl cuprinde născătoarea fiinţă.

Desigur are şi un suflet înmiresmat,
un flux care-i pătrunde-n gânduri
iar despre viaţa care curge ca un râu
ştiu ca are marea ei,
străjuită de ţărmuri
la care ancorează corăbii pline cu vise.

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor