Sunt oare atâtea buze pentru pasiunile mele
Și ochi care să mă privească în ochi ?
Sunt trupurile noastre singurele care își ating polii
Uitând pentru o clipă de ce s-au atins?

Nu sunt prea multe minți înstrăinate
Care-și așteaptă sărace străinul acasă?
Știe străinul cu ce se mănâncă
Fericirea învățată de la alții?

Sunt oare prea puțini aceia
Ce caută de-o viață propria-mi viață
Ca la sfârșitul ei inevitabil
Să se plângă că n-au reușit să o găsească?

S-a lăsat târziul în unghiile noastre
Mâinile vorbesc de despărțire,
Pleacă și lasă-mă cu dorințele
Lasă-mi sufletul să respire.

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor