Viaţa în cetate – dezbatere - ce ar trebui să cuprindă noua Constituţie ?

.

Autor: Mircea Cărtărescu

.

Am apucat vremuri ciudate, în care e greu să trăieşti. Vremuri în care un nou Dostoievski ar putea scrie noii „Demoni”.

.

De la începutul anilor ’90 lumea românească nu a mai cunoscut o asemenea tensiune ideologică, o asemenea încrâncenare şi sfâşiere. Căci ideologia, la noi, nu are nimic de-a face cu controversele de idei, ci degenerează repede în înfruntări de orgoliu, pe viaţă şi pe moarte. .
Politica, la noi, a devenit un joc de marionete mânuite de oligarhia economică, financiară şi mediatică. Mai mult ca oricând, fascinaţia acumulărilor imense de capital ţine azi loc de principii, platforme şi programe. Românii se împart azi, ca în lumile cele mai primitive, într-o mână de atotputernici şi o masă de cetăţeni turmentaţi ce se încaieră la alegeri, ridicoli combatanţi într-un război care nu e al lor.

. În aceste condiţii, să-ţi păstrezi independenţa şi echilibrul este o sarcină foarte grea. Ai de optat între a nu participa la jocul politic şi a te implica de o parte sau de alta. În primul caz, nu te poţi numi cetăţean. În al doilea, trebuie să ştii de la început că jocul e măsluit, că el respinge, de fapt, firile independente. E ca şi când ai da cu banul când ştii foarte bine că el are două feţe identice. Politica, în acest moment, cum se practică ea în România, înseamnă a alege între mai multe grupuri de interese care lucrează, toate, împotriva interesului public.
.
Vremurile, am mai spus-o, nu sunt propice pentru reforme fundamentale, cum este elaborarea unei noi Constituţii. E nevoie de o anumită stabilitate şi relaxare pentru aceasta, de un climat neconflictual.
Mai e nevoie de un anumit curs ascendent al lucrurilor. Şi mai ales de voinţa publică, reflectată în voinţa politică. Dintr-o viaţă publică neaşezată şi peticită, în plus plină de uri şi dihonii, nu poate ieşi o lege pentru decenii de-acum înainte. Nici Cotrocenii, nici guvernul, nici partidele nu au în acest moment ascendentul moral care s-o impună.
.
Dar, în mod obiectiv şi ideal, o nouă Constituţie (în orice caz necesară) ar trebui să ţină seama de câteva schimbări esenţiale survenite de la redactarea celei în vigoare azi. Prima este integrarea europeană a României. Legea fundamentală va trebui să reflecte această realitate istorică. E foarte greu să participi la o comunitate care-ar putea să evolueze rapid în Statele Unite ale Europei (mulţi analişti văd în aceasta singura şansă de supravieţuire economică şi politică a continentului nostru) declarându-te mai departe, ca în secolul al nouăsprezecelea, „stat naţional”. Statul român ar trebui să facă un pas către normalitate renunţând, deci, la definirea sa pe baze etnice şi redefinindu-se ca un stat modern, contractual.
.
În al doilea rând, se impune o reîmpărţire administrativ-teritorială a ţării. Actualele judeţe reprezintă o aberaţie comunistă care camuflează realitatea socio-economică a adevăratelor, legitimelor zone ale României. Noua hartă administrativă va trebui să cuprindă doar cele opt mari regiuni istorice (de asemenea economice, culturale, „psihologice” chiar) ale ţării, a căror relaţie între ele şi cu puterea centrală vor trebui definite în sensul unei mult mai largi autonomii.
.
Necesitatea unei astfel de reîmpărţiri este atât de evidentă, încât ea s-ar fi făcut de mult dacă n-ar fi fost „problema maghiară”. Extremismul românesc, ca şi extremismul maghiar stânjenesc într-adevăr acest proiect într-o oarecare măsură, nu însă într-atât încât să-l ruineze cu totul. Căci nici românii şi nici etnicii maghiari nu sunt altceva decât cetăţeni români cu drepturi depline. Nu extremiştii definesc cele două comunităţi. Când se va putea face o nouă Constituţie, nu mă îndoiesc că binele public şi raţiunea vor prevala în faţa instinctelor primare.
.
În al treilea rând, Constituţia viitoare va trebui să găsească mijloace de a se apăra pe sine şi lumea românească de toate excesele de putere, de oriunde ar veni ele. Va trebui să limiteze rolul preşedintelui şi să contracareze dictatura majorităţilor, inclusiv cea parlamentară. Va trebui să devină izvorul unor legi împotriva amestecului economicului în legislativ, ca şi a altor acte de corupţie politică.
.
În sfârşit, noua Constituţie va trebui să combată orice formă de discriminare împotriva oricăror minorităţi (etnice, rasiale, sexuale, religioase etc.). Dacă aceste puncte nu vor fi respectate (şi nu vor fi, căci România profundă e încă foarte departe de acest ideal moral şi cetăţenesc), vom avea mereu o Constituţie à la Hagi Tudose: peticită-n coate cu ce-am tăiat din turul pantalonilor...

.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-ce-ar-trebui-sa-cuprinda-noua-constitutie-893612.html

Vizualizări: 92

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Camelian Propinatiu pe Mai 2, 2010 la 12:26pm
Merita semnalata republicarea la 28 aprilie 2010 in Dilema a celebrei contributii cartaresciene la numarul 265 din 5 martie 1998, Fapte:
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/fapte
Ne lipseste acut un Zigu Ornea, un harnic istoric al jocului ielelor de la Revolutie incoace, doua decenii cat ale Romaniei Mari Regale interbelice, cu productivitate spirituala sub 8.75% din a acelor idealisti. Nu ne putem explica de ce cartea doctorului Ion Nica, aparuta in 1972, nu a putut demola mitul eminescian, pe cand desantul din 5 martie 1998 a reusit perfect, astazi canonul pentru amor fiind fixat de televiziuni si de Laura Andresan, respectul societatii pentru scriitori s-a prabusit, iar batjocorirea recenta in RO a voievozilor eminescieni a functionat ca o declaratie de dezinteres al intelectualilor nostri, si a politicienilor formati de ei, fata de Basarabia. Prin aparenta aderare la poetica ecologista a lui Gary Snider din Facts, cele mai grele pierderi le-a suferit insa Mircea Cartarescu insusi, nu numai prin prioritatea Nobel ce s-a acordat Hertei Muller, ca fiind foarte germana si deci universala, ci si prin punerea fanilor lui Eminescu in imposibilitatea de a mai citi in cheie vizionara nemuritoarea capodopera Orbitor.
Comentariu publicat de Camelian Propinatiu pe Mai 2, 2010 la 10:25am
Fara teama de regionalisme gandind, clasa politica si intelectuala din RO, exprimandu-si timp de 20 de ani dezinteresul unionist fata de Basarabia, si l-a exprimat si fata de Ardeal, asa ca nu e nevoie de o alta modificare a Constitutiei decat la stat national adaugirea stat national unitar SI CULTURAL, necesara pentru a grabi finisarea Bibliotecii Nationale in scopul occidentalizarii ei. Totodata, s-ar putea infiinta acum Institutul Cultural Roman de la Chisinau, cu menirea de a se adresa pe inteles nu numai romanilor ci si populatiei rusofone, ceea ce ar fi un act firesc in multiculturalitatea Estului European. In fine, concertele Festivalului si Concursului George Enescu se organizeaza si in alte orase ale României decât Bucuresti: Braşov, Iasi, Cluj etc. De ce sa nu fie câteva concerte si la Chişinău ? Enescu a fost si este al tuturor românilor. Cum poate va fi si viitoarea Constitutie, daca tot se revizuieste.
Comentariu publicat de Emil Druncea pe Mai 1, 2010 la 11:10am
O constitutie fireasca ,normala,nu se poate crea decat intr-o tara fireasca si normala,intr-o tara unde exista o societate civila care sa amendeze excesele politicului.La noi nu s-a conturat macar o societate civila,necum nu s-a creat.Asadar.visul unei constitutii bune pentru toata lumea e utopie.Chiar fortarea unei constitutii noi este visul politicienilor catre preamarire,autoritarism,dictatura,in aceasta ordine.Cu o presa in majotitatea ei aservita,cu pseudopartide fara ideologii,cu intelectuali la Neptun in vila lui Ceausescu ,nu avem nicio sansa!.Si nu practic fatalismul,ci realismul rece si crud.Halal popor,alam sa-ti fie!.
Comentariu publicat de Dumitru Mălin pe Mai 1, 2010 la 11:06am
Excelent text, excelenta logica politica. Mi se pare mie sau poetul Cărtărescu simte deja ca s-a ars implicandu-se intr-o anumita parte politica. Mi-aş dori să simtă din greu această arsură şi să se trezească implicându-se în celaltă parte a celor mulţi şi obidiţi unde a fost întotdeauna locul poeţilor adevăraţi, iară nu în partea oligarhilor băsăşcieni sau din celelalte tagme roşii, galbene ori cum or mai fi ele colorate, acum, iată, şi "independenţi".
Comentariu publicat de driza thoma pe Mai 1, 2010 la 9:35am
Argumentele aduse in acest articol relevant sunt juste si fundamental motivate.
Comentariu publicat de Anahoret pe Mai 1, 2010 la 7:56am
Când privesc la televizor imaginile din actualitatea românească, am impresia unui déjà vu din filmele italiene ale anilor '80: arestări de politicieni, audieri de judecători, arestări de procurori... toate acestea-mi creează tabloul unui stat mafiot.

Este greu de crezut că vom ajunge foarte curând imaginea de peste Ocean a SUA. Deocamdată statele UE nu se înţeleg nici măcar asupra unor probleme de principiu. Aşa că visul domnului Cărtrescu şi a acelor „mulţi analişti” la care d-sa face referire fără să-i nominalizeze... mai are de aşteptat. A se vedea ambiţia de a crea o Constituţie europeană eşuată ceea ce numim Tratatul de la Lisabona.

O nouă reîmpărţire administrativă a teritoriului ţării ar fi de dorit, însă nu înţeleg exact care sunt regiunile la care face referire dl. Cărtărescu. Pentru că Euroregiunile (RO1-RO8) nu prea „bat” cu cele istorice. Chiar şi aşa, nu cred că noua împărţire administrativă (cu autonomia de rigoare) va duce, neapărat, la relansarea economică a ţării: Moldova şi Oltenia vor rămâne în continuare sărace în timp ce zona Bucureştiului (să zicem, totuşi, Muntenia) şi Transilvania vor fi relativ prospere. Enclavizarea judeţelor cu populaţie numeric majoritată maghiară este posibilă, oricât ar dori dl. Cărtrescu să ne alunge spaimele. Un exerciţiu interesant pe care l-ar putea face ar fi să trimită un cunoscut de-al domniei-sale să se angajeze la Miercurea-Ciuc sau la Sfântu Gheorghe fără să ştie limba maghiară (nu neapărat la Primărie sau Prefectură). Apoi să mai adăugăm şi sărăcia din zonele respective (în afară de „industria” lemnului nu funcţionează nimic), care oferă mediul propice dezvoltării extremismului. Nici italienii nu au fost xenofobi, dar Berlusconii i-a „ajutat” să devină; asta ca să fac o paralelă cu „extremiştii de serviciu” de pe malurile Dâmboviţei şi ale Oltului.

Va trebui să limiteze rolul preşedintelui şi să contracareze dictatura majorităţilor, inclusiv cea parlamentară.
Sunt întrutotul de acord cu ceea ce scrie aici domnul Cărtărescu! Dar va fi greu de găsit un echilibru atât timp cât dl. Băsescu vrea să schimbe Constituţia pentru că preşedintele are prea puţină putere. La rândul lor, nici parlamentarii nu cred că se simt foarte confortabil cu perspectiva schimbării Constituţiei în timpul „domniei” actualului preşedinte. Şi nici eu nu mi-aş dori această schimbare în actualul regim; am văzut – de la europarlamentare la prezidenţiale – câte jocuri (ca să mă exprim eufemistic) se pot face (câştigate de fiecare dată de aceeaşi persoană), ca să am inocenţa de a crede într-o schimbare cât de cât onestă a Legii fundamentale. Nu că schimbarea preşedintelui ar aduce un val de onestitate în lumea politică; însă balanţa putere-opoziţie ar fi mai echilibrată. Deocamdată actualul preşedinte apasă greu pe talerul Puterii.

În sfârşit, noua Constituţie va trebui să combată orice formă de discriminare împotriva oricăror minorităţi (etnice, rasiale, sexuale, religioase etc.).
Aici domnul Cărtărescu devine amuzant. Actuala Constituţie permite discriminările enumerate mai sus? Parcă nu!

În concluzie, dl. Cărtărescu ar fi mai bine să rămână la întrebarea sa fundamentală „De ce iubim femeile?” şi să lase politica pentru alţii... şi nici cu ziaristica nu se descurcă foarte bine.
Comentariu publicat de Dumitru Nicusoara pe Mai 1, 2010 la 7:14am
FRumos spus! Daca legile acestea ar fundamenta educatia, invatamintul, locurile de munca, traiul decent ar fi ceva. Dar acolo "sus" e un microb care le deterioreaza constiinta si nu sunt in stare sa eleboreze niste legi benefice romanilor.Oare ce ar trebui? Cine ar trebui?
Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Mai 1, 2010 la 2:41am
ARGUMENTE TEMEINICE,ARGUMENTATE ŞI DE BUN SIMŢ!CRED ŞI EU,CĂ ROMÂNIA SE AFLĂ LA RĂSCRUCE (DE DRUMURI)ÎNTR-O DEGRINGOLADĂ PERFECTĂ IAR LUPTA POLITICĂ SE DĂ,CONTRAR AŞTEPTĂRILOR,PENTRU ACAPARARE DE NOI FEUDE ŞI NICIDECUM PE PROGRAME POLITICE!DUPĂ PRINCIPIILE CONSTITUŢIEI(CĂ TOT SUNTEM ÎN ZIUA DE 1 MAI ,,STATUL ESTE OBLIGAT SĂ ASIGURE CONDIŢII DE MUNCĂ ŞI DE VIAŢĂ LOCUITORILOR SĂI''LA MULŢI ANI ROMÂNIA!
Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Mai 1, 2010 la 12:59am
Constitutia

Sunr cerinţe minimale, dar, în balcanismul nostrum, nici măcar atât nu sunt şanse să se obţină degrabă.
Este nevoie de o altă viziune asupra constitutiei, de o simplificare şi o elasticitate a ei.
Cu clasa politică actuală, aservită unor clici economico-mediatice, nu se poate elabora o astfel constitutie. De aceea ar trebui pornit de la câteva principii generale...echitate, solidritate etc.
Modificări ale constitutiei să se facă prin referendum, cu votul a 50+1% din participanţi, parlamentul fiind obligat de a lua act şi de da legea de modificare.
Legea 18 să fie inclusă ca principiu, de confiscare a averulor ilicite, chiar şi a celor obţinute prin legi în defavoarea statului.
Etc...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor