mi-am dorit mereu ca nopţile
să nu mai vină în acelaşi timp cu visul
după o mie de ani
viaţa rămâne un rest
si nu poţi explica
de ce nimicul rămâne un cântec
şi oare cum să faci să moară dorinţa nopţii
ce-ţi atârnă de gât precum un medalion
un Dumnezeu mă mişcă prin lume
sperând
poate
să-mi pierd nimicul
pe urmele altora
ori poate că dorinţa de negru cer
dansează precum îngerii
rezultând masca misterului promis
de adâncul pădurii
data viitoare
când mă voi naşte
voi săruta mai întâi pământul
ca să pot trăi
privind în ochi
viaţa

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor