La soare nu pot să privesc
-Mi-ar arde văz instantaneu-
Și-am mii de ani că-l proslăvesc;
I-accept ardoarea-i, chiar de-i greu.

Sunt în fragil de echilibru
-Tratez orori cu indiferență-
Mă resemnez; oricum n-am giru
De creator, nici competență.

Mă-nec, la nesfârșit, în ape
-Că nu-s făcute pentru mine-
Și-aș avea ”eu” întâietate
Că-s unicul, lăsat să-nchine.

Mă-ngrop de viu pe-o coajă frântă
'n cutremur, făr-avertisment,
Sau smuls sunt de tornadă cruntă...
'n taifun sunt un experiment.

Dar nu-mi ajunge suferință,
Nu-nvăț nimic din epopei;
Fac singur fulger spre neființă,
Mă iau la-ntrecere cu zei.

M-anihilez stupid în troc;
Să iau mai mult, uitând să dau...
Dezastru-l cultiv reciproc,
Copiind rău, de pe-unde stau.

Creație, aș fi?...Fără vină?
Pedeapsa o am... de muritor!...
Numai că nu-s de-ajuns, victimă;
Pieiri cultiv... Făptuitor!
30.05.2011

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor