Vidul nu e negru,

așa cum pare.

Vidul nu e nici alb.

Vidul este golul,

e transparent și pur.

Ochii noștri îl văd negru

pentru că nu e lumină.

Ochii noștrii îl văd alb,

dacă în el apare lumina.

Ochii noștri îl văd

precum o multitudine de lucruri

dacă în el apar acele lucruri.

Dar vidul există tot timpul la fel,

în toate lucrurile din lume,

precum conștientizarea apare în tot.

Toate lucrurile sunt în conștientizare

și conștientizarea e în toate lucrurile.

Dacă vezi de multe ori același lucru,

vei fi indiferent.

Dacă trăiești de multe ori același lucru,

vei fi indiferent.

Dacă vezi de multe ori același lucru

nu vei mai vrea să-l trăiești

și vei fi indiferent.

Necunoscutul nu are de ce să ne facă frică.

Necunoscutul nu e "rău".

Necunoscutul nu e "bun".

Necunoscutul e nelimitat,

e așa cum e.

Nemanifestatul nu e ceva deosebit.

E doar ceea ce există

și atunci când nimic din lume nu mai rămâne.

Manifestat înseamnă creat.

Nemanifestat e dinainte de a fi creat.

Dar ceea ce e creat conține și noncreatul, nemanifestatul, în el.

Noi fără Dumnezeu, fără conștientizare,

nu am putea trăi sau exista.

Un om prins în materie este și Dumnezeu și limitarea lui Dumnezeu.

E limitat în "eu" și "al meu", în ego, în individualitate, în imaginația lui.

E limitat în ceea ce îl face fericit sau supărat.

E limitat în multitudinea de lucruri pe care le vede.

E și material, impur, aparent, dar el nu poate exista fără a fi și totul.

Fără limite, ar vedea că este doar unul, doar conștientizarea, în care apare lumea.

Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor