Mă mai prefac în copil uneori, în vis. Și mă văd cu lopățica de plastic în mână, săpând prin curtea bunicii, trudindu-mă să-mi fac o grădină de flori chiar lângă gard.
Semănam și udam cu stropitoarea, mă trezeam dimineața și alergam să văd dacă răsăriseră.
Găseam straturile mele răvășite, strâmbe:
-Iar ți le-au ciugulit găinile. Nu mai semăna acolo, că n-o să crească niciodată nimic.

Ba da. Și nu mă lăsam, și vreme de câteva zile, ca un Sisif în devenire, am făcut găuri în pământ cu coada lopeții galbene pe care mi-o cumpărasem de la mare; apăsam cu degetul micuț sămânța de floare și-o astupam bine, o udam din belșug – poate-o crește.

Minunea s-a întâmplat într-o dimineață de vară. Lânga mormanul de sticle goale care așteptau să fie date la schimb poate pe o cratiță adusă de țiganii ce cutreierau pe-atunci satele, crescuse o floare mare, mai înaltă ca mine, cu o pălărie uriașă tivită pe margine de petale galbene, despletite, rezemându-se de gard.
Munca mea fusese răsplatită și floarea răsărise fermecată, așa cum era firesc să se întâmple, ca-n povești.

Mi-au spus peste ani că i se făcuse milă de mine bunicului văzându-mă săpând cu atâta încredere și adusese pe hârleț o floarea-soarelui din grădină – o mutase pentru mine la marginea gardului de lângă drum.
Însă atunci a fost unul din miracolele copilăriei, în care credeam cu convingere. Atunci, pe când nu exista timpul, nici moartea, nici viața. Ci numai magia și controlul absolut asupra lumii, în care toate lucrurile aveau să fie posibile.

Vizualizări: 77

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor