Visul povestit - Gen literar Povestea visului suprem

Aparitia repetata a unor vise scurte, la inceput prin puneri in scena secventiala, apoi prin vise constiente scurte, are rolul de a construi o poveste de vis, in timp, uneori care se poate intinde pe parcursul unei vieti. Aceasta poveste de vis este esenta realizarilor si transformarilor personalitatii visatorului si confirma adeziunea constanta la un tel de atins. Stradania pe drumul catre acest tel este insotita de trairi sufletesti de o frumusete rara, esentializate in lirism cu ajutorul elementelor stilistice ca: metafora, alegoria, simbolul si nuantele cromatice. Visul povestit se regaseste in creatia estetica: literara, picturala, muzicala, dans, sculptura, dar si in alte domenii creative ce tin si de partea fizica a naturii. Sufletul visatorului este calauzit catre telul existential de acest vis, care poate fi comparat cu un soim dresat sa semnalizeze de sus sensul inaintarii prazii si sa atraga dupa el pasii vanatorului. Intotdeauna visatorul trezit dintr-un asemenea vis va fi nedumerit si ingrijorat la inceput, intrebandu-se de ce si cum, dar cu cat se trezeste si se integreaza reperelor vietii cotidiene, devine constient ca a aflat pe ce drum si in ce stadiu se afla spre telul sau si astefel isi continua munca si viata cotidiana, aducand ajustari cu noi programe sustinute de trairea sa onirica. O poveste de vis construita secventa cu secventa repetabila pana la intiparirea ei in constient, de-a lungul unei vieti ajunse la maturitate. Intai a visat ca a intrat pe un drum si-l strabatea pana in zare. Calatorind pe acest drum ce despartea intotdeauna o campie in plina vegetatie, i-a aparut in dreapta un tapsan cu pamant sterp, un teren nefolosit si neingrijit si s-a gandit sa-l ia in posesie. Din acel moment si-a scurtat drumul din zare si a inceput sa fertilizeze terenul, transformandu-l intr-o pajiste inverzita. Apoi a plantat un copac. Crestea normal, si pentru entuziasmul cu care ii dadea atentie, avea in permanenta frunza verde. Dupa multi ani, urmatoarea secventa onirica ii arata aparitia unui zid inalt din caramida ce ascundea copacul pana la coroana. Ani la rand s-a plimbat plimbat intrigat in vis de-a lungul zidului. A incercat escaladarea, dar fara rezultat, a facut o gaura in zid - altadata, insa nu putea trece in partea cealalta sa culeaga roade din propriul copac si sa cunoasca persoana care si-a construit casa pe terenul lui. Visatorul a amplasat dupa cativa ani o banca de odihna, dincoace de zid. Il speriase gandul ce-i trecu prin minte: ca obosise sa mai munceasca la terenul si copacul lui. Nu, ii veni alt gand salvator, ci pentru invitatie la dialog. A amenajat straturi de flori frumoase si parfumate, expresive privirii senzuale. In urmatorul vis a observat ca zidul a fost mutat dincolo de casa si copac, iar spatiul nou format integra armonios si banca, iar pe cararea dintre ele a vazut plimbandu-se o femeie deosebit de frumoasa. In ultimele vise, aceasta femeie a devenit o prezenta provocatoare pe banca din curte. Visatorul se apropie de ea, dar era neputincios sa-i vorbeasca, fiind paralizat de gandul ca i-a acaparat totul, pamant, copac, banca de odihna, straturile de flori, chiar si pe el insusi urmand sa-l ia in posesie. Ultima data isi facu curaj cu un buchet de flori si se apropie de femeia de pe banca spunand primele cuvinte coerente. Zbuciumul visatorului de a o face atenta pe aceasta femeie ca trebuie sa ia cunostinta cu creatorul acestui spatiu pentru a fi redat vietii, era asimilat ca o acceptare a transformarii sale. Sigur, veti spune ca visatorul si-a atins telul in viata, ca a ajuns la o intelepciune estetica, de nivelul unui consens in creatie, dar daca s-ar intampla atat de usor si in viata diurna, unde ar mai fi atunci motivatia de a spera - muncind, de a visa - gandind si creind, sa transfe ceea ce se poate modela si infrumuseta in personalitatea noastra? Visul este motivatia de a ne cauta si descoperi pana la urma drumul pe care imperios trebuie sa mergem pentru a ne atinge telul suprem, modelarea si infrumusetarea personalitatii, iar povestea visului, continua sa fiinteze in creatie, ca gen literar. Literar pana la urma, pentru ca fiecare domeniu creativ este recenzat printr-un text.

Vizualizări: 64

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Iulie 26, 2010 la 9:58pm
In genere, autorii folosesc ca pretext "visul" in creatiile lor. El este imbogatit stilistic dand o conotatie cu totul aparte, textului. Am citit cu interes textul dumneavoastra si mi s-a parut o tema bine, abordata ; se vede tehnica pe care o stapaniti in arta de a scrie. Va felicit, sincer!
Comentariu publicat de Urzica Gheorghe pe Aprilie 23, 2010 la 11:18am
În materialul postat ''Visul povestit'' este vorba numai despre latura pur literară a acestui aşa zis gen literar, nu de visul în sine care ţine de domeniul psihologiei ( am spus despre temele dinamicii visului, şi despre coşmaruri, în cartea '' Vindecarea personalităţii prin vis'' ed Gnosis, Bucureşti, 2007, în pregătire pentru ediţia a II a, cu adăugiri şi completări). Visul povestit se regăseşte în marile creaţii literare: poezii, romane de excepţie, în special în proza scurtă, care foloseşte alegoria şi simbolul. Marile creaţii estetice sunt rezultat al ''povestirii visului'' şi mai puţuin al imaginaţiei, care este o amintire a visului. Cu stimă, U. G.
Comentariu publicat de Moroz Cristian pe Aprilie 23, 2010 la 10:01am
Sa nu uitam si de cosmaruri... a doua fateta a monedei. Visele sunt o realitate prin simpla existenta. Inca nu cunoastem exact ce sunt asa cum nu cunoastem tot universul ce ne inconjoara... sunt o multime de teorii nascute pe latura aceasta. Vom deslusi intr-o buna zi si menirea sau adevarata origine a lor...pana atunci , dream on!
Cu respect,
Cristian Moroz
Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Aprilie 20, 2010 la 9:44am
Un mesaj interesant si subtil, despre transpunerea viselor in realitate.
Visele fac parte din viata noastra, dar trebuie sa le armonizam cu capacitatea si cu posibilitatile noastre de a le realiza, integrandu-le in armonia divina si nu contra ei.
Albert Einstein, referitor la acest aspect al creatiei prin inbold, a spus in cartea sa "Cum vad eu lumea" – "Unul din cele mai puternice motive care conduce la artă şi ştiinţă este evadarea din viaţa de toate zilele, cu asprimea ei dureroasă şi pustiul ei dezolant, din cătuşele propriilor dorinţe, veşnic schimbătoare".
Dar atentie unde evadam; sunt doua directii opuse sau in antifaza, privite prin tehnica armonizarii.
In Biblie, Numerii, 24.16, se vorbeste despre visul cu ochii deschisi, un fel de revelatie stiintifica ce te mentine conectat in realitate - "cel ce are ştiinţă de la Cel Preaînalt şi vede descoperirile lui Dumnezeu, ca în vis, dar ochii îi sunt deschişi”.
Acum sunt atatea vise, puse in practica de oameni, care fac si foarte mult rau. Chiar si numai prin faptul ca ele sunt transferate din virtualul invizibil, din vis, in virtualul vizibil prin scris (vezi pornografia si reclamele ostentative facute diverselor produse, de multe orin inutile).
Mai este o vorba in tehnica: "hartia suporta orice!" Dar depinde pe mana cui cade!
Important este sa imaginam strategii de viitor, dar fara a ne abate de la planul divin, caci altfel dam de... dracu.
Vezi proiectul genetic "Genomul uman", un proiect destinat reducerii fenomenului de incalzire globala, prin care omul care conduce pamantul vrea sa inlocuiasca omul natural, supus "dorintelor vesnic schimbatoare" (Einstein), cu omul artificial, programat sa-si doreasca exact ceea ce i se va da (Aldous Huxley).
Diabolic vis, diabolic proiect, mai ales ca este combinat cu distrugerea fertilitatii naturale a plantelor, animalelor si oamenilor, prin inginerie genetica (vezi programul Natura 2000, conform caruia se preconizeaza pastrarea intacta a naturii intr- zona de maxim 15-20% din suprafata pamantului).
Comentariu publicat de Gabriela Frantz pe Aprilie 20, 2010 la 1:42am
Oare aceste visuri care te urmeaza ca umbra de-a lungul drumului parcurs "fiinteaza"numai in curtea din domeniul creativitatii sau al oricarui trecator prin existenta?!?.....Ce crezi de glasul unei persoane cunoscute care te striga in somn,te trezesti si totul pare atat de real incat pe moment esti convins ca l-ai auzit chemandu-te dar ca de fapt era in imposibilitate de a o face intrucat se afla la zeci de kilometri distanta?.............
Interesant domeniu pe care ti l-ai ales: vis-realitate. Frumos expus.Felicitari.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor