O Poveste Postmodernistă în RomEnglish.


Cu ani în urmă am publicat o povestioară în The New Yorker. Nimic postmodernist, o simplă povestioară despre un miliardar care a donat un testicul. Critica a întâmpinat cu ovaţii publicarea povestirii şi peste noapte am fost declarat un fel de rege al postmodernismului. Toată povestea asta mă lasa rece, dacă într-o zi nu l-aş fi întâlnit pe Gorun Manolescu. Gorun mi-a fost coleg de şcoală, am copilărit împreună, aş putea spune chiar că am fost vecini, deşi ne despărţeau două case. Circumstanţele în care l-am reîntâlnit după 20 de ani au fost ciudate, ca să nu spun mai mult.

Pe vremea aceea eram redactor la Chicago Tribune şi aveam un apartament în Pilsen, o suburbie din South. În drum spre redacţie, obişnuiam să mă opresc la un BP gas station, ca să îmi cumpăr cafeaua. La intrare, într-un cărucior de invalizi era un cerşetor căruia îi dădeam câteodată un dolar. Doar în zilele bune. Ritualul nostru devenise clişeu: eu mă făceam că nu îl văd, el îmi ura o zi bună şi norocoasă şi la ieşire îi dădeam un dolar.

S-a întâmplat că într-o zi să nu îi dau nimic. Cerşetorul mi-a urat o zi bună cu o jumătate de gură. A fost cea mai mizerabilă zi din viaţa mea. Totul mi-a mers pe dos, am avut un accident de maşina, mi-am pierdut cheile de la apartament şi am uitat să îmi plătesc bill-ul la American Express. A doua zi am oprit taximetrul, maşina era în reparaţie, şi am coborât la BP cu un dolar în mână.

- Nu e cazul, Larry, mi-a răspuns cerşetorul pe româneşte.

- What?  De unde mă cunoşti, cum de îmi ştii numele?

- Uită-te mai atent la mine. Îţi spune ceva faţa aceasta?

Jesus Christ, în cărucior era Gorun.

- The coffee is on me, mi-a spus, şi s-a ridicat în picioare.

- Am crezut că eşti invalid.

- Never mind! Vii înăuntru sau nu?

L-am urmat înmărmurit, şchiopătând involuntar.

- Sumatra or Columbian?

- Sumatra. Spune-mi... Nu înţeleg... Ce cauţi în Chicago?

- Ştii povestea cu 'Mulla Nasurdin’?

- Da.

- Ştii câte variante are?

- Phh, păi cred că şi derbedeii din România au făcut una.

- Peste 2000!!!

Gorun era roşu la faţă, nu mă aşteptam la o asemenea răbufnire.

- C'mon man, take it easy. Nu trebuie să te enervezi pentru atâta.

- Larry, realitatea este o Târfă cu T mare, capital T, TÂRFĂ, TÂRFĂ, TÂRFĂ, JAVRĂ ORDINARĂ!

- Hei, hei, hei, mai încet că se uită lumea la noi, ce-ţi veni?

- Larry, ai auzit de Postmodernism?

- Măi Gorune, lasă-mă cu vrăjeli dintr-astea, aici suntem în America. Pe mine m-au făcut regele postmodernismului american pentru că am scris despre un coi într-o căldare. Toate chestiile astea sunt fantezii.

- Nu sunt fantezii.

- Eee?

- Ce ştii despre realitate, despre existenţa, despre adevăr?

- Gorune, dacă crezi că sunt un second hand cock sucker pe subiect, te înşeli.

- Ce s-a întâmplat cu tine, în România vorbeai mai civilizat, watch your language!

- Nu ştiu, contagiune, te văd că zbieri ca descreieratul. Ce are Mulla cu Prefectura?

- Are. N-ai să înţelegi niciodată. Şi ştii de ce? Pentru că pe voi Americanii vă preocupă mai mult băţul lui Sammy Sosa decât Baudrillard.

Gorun s-a ridicat cu furie de pe scaun şi cu mişcări agile s-a urcat pe masă şi a început să răcnească:

- America, listen, Americaa, Americaaaa, life is a bitch! America. If you don't like reality, don't make other people disgusted by it. Long live the Postmodernism! Viva il Postmodernismo Mundial!

- No, no, no, no, no, Gorun, dă-te jos de pe masă că ne ia poliţia!

- Mie să nu îmi comanzi, lichea imperialistă. Viva la Mini-Revolution!

Am ridicat din umeri cu mâinile în sus:

- The man is Cucu, OK, everything will be taken care off.

Prea târziu, o maşină a poliţiei a oprit în faţă şi doi poliţişti vânjoşi au intrat cu pistoalele în mână:

- Sir, mâinile sus şi coboară încet de pe masă!

- You, mi s-au adresat, down on your knees!!!

- It's a missunderstanding... am încercat...

- Împuşcaţi-mă!, a strigat Gorun şi şi-a rupt cămaşa din piept cu un gest teatral. Nu sunteţi buni decât să mâncaţi gogoşi la Dunkin Donuts! Ce ştiţi despre Postmodernism? N-aţi auzit nici măcar despre Modernism! Woolf, Joyce, Elliot, Pound, Stevens, Proust,Mallarme, Kafka, Rilke... Viermilor, nu l-aţi citit nici măcar pe Capote.

- Sir, please translate to your friend to surrender...

- Gorun, eu zic că...

- Tu să nu zici nimic, eu vorbesc: America listen! Americaaa, how can you take away abundance when some people are starving to death? How can you take away the class struggle from all the peoples that never got to enjoy their Bourgeois revolution? How can you take away the feminist and egalitarian aspirations from all the women that never heard of women's rights? America, prepare yourself for the Mini-Revolution! Let's talk, neighborhoods and local organizations! Let's abandon the Grand Illusion of Global Conspiracies!

- Gorune, taci în p... mă-tii că ne împuşcă ăştia!, am răcnit fără să îmi dau seama. F...-ţi postmodernismul mă-tii să-ţi f..!, i-am zis printre dinţi.

- Think glooooobally, and act looooocally, support the Police Organizations and Alcoholics Anonymous; support your local leaders and self-improvement groups! Prepare yourself for the big change! Support your Laundromat and 7/11...

Gorun a căzut în genunchi pe masă şi a început să plângă. Poliţiştii şi-au băgat pistoalele în toc şi s-au apropiat de masă în aplauzele celor prezenţi.

- Brother, a spus unul dintre ei, Lyotard is mandatory în the Police Academy. Thank you, thank you, brother, what a Magnificent day! God be blessed!!!

***

Vizualizări: 355

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Februarie 10, 2012 la 5:52pm

       Domnule Moroz Cristian, nu ca cam asa este, este adevarat intelesul gresit despre "lumea LIBERA" ce candva era mult dorita si de catre mine, dorinta simpla avuta sa fiu lasat sa  ies afara si sa vin innapoi fara prea multe intrebari. Despe relatii intre "noi" aici am rudele propii si pe suedezi. Atat. Pacat ! Dece-om fi asa nu mai stiu sau poate stiu dar inghit in sec si tac.An de an, am calatorit in Europa de sus pana jos cu masina si nu mi-am pus intrebarea unde vom face popas. Daca pe vremuri aaveam dreptul asta eram in Romania si acum chiar asa cum este ea acum. Mentalitatea romanalui ce-a fosy atunci dapoi ce e acum cand a plecat si pleaca pe unde da Dumnezeu. Inchei si  cu suplimentul la vorba de supliment. Si aici, in stirile difuzate sub forme diferite foarte putin poti citi sau auzi ceva despre ce se  mai intampla in Romania  , parca-mi ciumati ! Au spus ceva despre zapezi si frigul actual si-atat- Ceva in plus prea putin sau deloc.

Comentariu publicat de Moroz Cristian pe Februarie 10, 2012 la 5:29pm

Domnule Ionel Petrisor, am fost pe multe meleaguri si am programate foarte multe calatorii pe mapamond. Deoarece detin buletin de identitate si pasaport romanesc (desi imi e usor sa-mi schimb cetatenia) chiar daca tara noastra se afla de ceva vreme in UE, am avut vamesi care s-au uitat pana si cu lupa la buletinul meu si altor conationali, deoarece scria cu litere mari pe el ROMANIA. Cat de mult ne-om chinui si cat de mult ne-ar cunoaste comunitatea unde traim, perceptia fata de tara noastra nu prea s-a schimbat. Suntem, din pacate, vazuti tot ca un popor de tigani, asta e tristul adevar, si asta se vede cel mai bine la orice vama de pe mapamond.

Cine a calatorit intensiv, poate confirma acelasi lucru.

Cersetorul Gorun are succes in activitatea lui deoarece nimeni nu cere date personale la ''meseria'' de cersetor.

Romanii pe mapamond sunt in majoritate priviti altfel si cantariti suspicios de orice institutie, fie ca e banca, spital, primarie etc.  

Uitati-va si dumneavoastra ce fac unii cetateni ai patriei noastre prin lumea larga...asta e doar un exemplu:

http://www.youtube.com/watch?v=3qrAdiqRP1U

Sanatate!

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Februarie 10, 2012 la 5:03pm

       Cu placere domnule Moroz Cristian sa mai schim si eu o vorba chiar pe calea asta extra-super unde scrisul poate sa fie cum a da Cel De Sus, ca de cel ce smneaza de mult ori nici Dumnezeu nu stie. Vorbind despre limba engleza, de folosirea ei, am patit-o odata si patania aia m-a costat trei ani de limba engleza platita la un curs cu destinatia asta. In primula de iesire din tara asta unde traesc eu acum si avand primul concediu de vara cum e  obiceiul aici, ne-am hotarat amandoi, amandoi fiind eu si sotia mea sa facem o calatorie in Franta unde sotia avea o cunostinta stabilita mai de mult acolo. La primma incercare de plecare in Europa tot intr-un concediu am  avut alta patanie. De data asta am ajuns totusi la granita franceza unde luati la purecati ofiteriul de frontiera francez  ne-am incurcat cu limba la intrebarea ce natie avem. Am raspuns ca santem suedez crezand noi ca daca stam deja  in Suedia cama asa trebuia sa fie raspunsul. Sotia mea stiind totusi ceva franceza a limpezit nedumerirea vamesului si am putut intra in Franta. Ce m-a retinut insa la vames a fost raspunsul lui cum ca" ...voi nu santeti sudezi pentruca nu stizi limba engleza. Cu asta vorba Ion s-a pus trei ani de zile pe engleza scolita.La ora actuala, saptamanal im-i baga pe usa posta revista "Time" la care sant abonat cam de pe vremea aia, revista care, este unfel de rasol reporericesc umplut cu recllama de toate soiurile. Exemplu chiar pe pagina prima din februarie nr. 6,2012, mi-l da pca poza pe King Leo (Lionel Messi is the best footbal player, etc.etc.). Si sus de tot trei titluri principale de citit.1- Can Israel defuse Iran's nuclear threat ?, mai apoi, America's jobs  gap si ultimul "Is capitalism broken ?". Inca o remarca in plus despre engleza, remarca retinuta din realitate este ca romanii in strainatate sant stapani pe engleza fie a multa sau putina dar se folosesc mult de ea sa poata face fata unei vieti departe de pamantul unde limmba romaneasca-i ce-a mai frumoasa limba ce-o vorbim. Cu asta inchee Ion si ceva in plus si despre inceracrea lui de fi luat un pic mai mult in seama pe paginile acestei reviste. A tot spus si el mereu ca vrea sa scrie si el ceva proza in paginile astea si nu stie cum sa faca. Am intrebat si cineva foarte amabil mi-a raspuns sa scriu asa cum ma pricep eu, cu liniuta sau fara dar sa scriu. Tot astept ca cineva de pe aici sa-mi spuna scolareste cum se face. Pana atunci o tot lungescu comentarii asupra carora cine stie daca vre-un ochi obosit isi arunca privirea pe randurile mele. Cu multa multumire la toti celor carora chiar fugitiv cu privirea trec peste spaltul semnat de mine.

Comentariu publicat de Moroz Cristian pe Februarie 10, 2012 la 11:11am

Iar ne intersectam pe acest portal virtual domnule Ionel Petrisor, nu va faceti griji in privinta textului, nu ati pierdut nimic, am raspuns domnului Adrian Ionita pe aceeasi limba,  RomEnglish cum zice dansul, mai degraba eu i-as spune rogleza.

Sunt multe cuvinte romanesti, imprumutate din engleza, cum ar fi tiner-thinner, flotor-floater etc sau din franceza mérci-mersi etc dar de lexicul cuvintelor imprumutate putem vorbi mai pe larg cu alta ocazie.

Amalgamarea extinsa a cuvintelor englezesti cu cele romanesti pentru a crea fraze si intelesuri se practica pe retea si in mediul literar de mai multa vreme.

Ciao!

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Februarie 9, 2012 la 11:14pm

       Ce bafta pe mine cu limbile streine ! E de mare cultura cand o dai pi engleza ca dasta neaose sa uscat limmba tot vorbind in vant cu ea ! Ce bine e ca mai deslusesc si eu din ingleza asta aici  .Ma ridica si pe mine cu cultura mai sus c-o palma macar. Bogdaproste si lasati-o pe rumaneste ca sasa e amestecata cu de toate. Cu curaj innainte , zise Ion si puse punt. !

Comentariu publicat de Moroz Cristian pe Februarie 9, 2012 la 10:58pm

Un soap story despre Gorun in care a explodat inner self-ul at the edge of his ''career''.

Storm-ul in paharul cu apa s-a potolit imediat dupa arrival-ul politistilor care s-au amuzat mai degraba la beggar's speech in vain.

Life's still go on, cu bune si rele, Gorun probabil si-a reluat jobul in care a fost lost 20 de ani

You are better off as a beggar in USA, than un muncitor in Romania, viva la revolutia!

Best,

Cris

Comentariu publicat de Andrei A. RADU pe Februarie 6, 2012 la 9:25pm

Hau maci du iu laik ză ingiș lenguigi? Iț olredi tu maci...Hev ă breic!

Comentariu publicat de adriana rodica barna pe Februarie 6, 2012 la 9:21am

Wow, bine scris, viu, credibil. Felicitari.

( Cei care vor o traducere rapida pot sa caute un dictionar englez-roman online ).

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Februarie 6, 2012 la 12:49am

       Nu ma deranjeaza spicuirile in enleza si nici celelate parti ale povestii. Povestea poate fi adevarata. Titlul povestii nu stiu unde bate. Ce-l din carucior avea o alta preocupare zilnica in tara aia mare plina cu de toate. Am stat si eu vre-o doua saptamani acolo intr-un targ mare,frumos si istoric. Iar politaii, capete limpezi, si-au dat seama ca Gorun traia intr-alta lume  cu mintea. Mi-a placut poveste, retine insa titlul ce nu-l vad legat de Gorun in noua lui profesie de unde a izvorit povestea. In rest, idei sa fie, cerneala si zir unde sa dai scriitura.

Comentariu publicat de Maria Odorescu pe Februarie 5, 2012 la 10:14pm

engleza scrisa printre rinduri am inteleso la perfectie, am lecturat cu placere, viva,......................a.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor