sufăr de-o boală incurabilă. mă dor toate.

m-am tratat cu prafuri şi licori, dar mă dor.

 o clipă din viată mi-a fost bine

şi aceasta am uitat-o de mult.

 

doctore, cel mai tare mă doare mâna,

mâna stângă. cu această mână îmi aşez inima

atunci când sare din loc şi-o ia la goană.

cu toate acestea nu sunt stângace...

 

dar, doctore, ar mai fi ceva: ochii!!

de câtva timp nu mai văd decât negru.

 e drept că a venit toamna? afară-i frig?

dar ce frunze negre are plopul acesta pitic!

 

si-acum plec, doctore,tot nu ajuti cu nimic

cu toate că acum mă simt bine

n-aş mai pleca, e singura clipa,

clipa din viaţă când mi-a fost bine.

 

3 octombrie 1990

 

 

 

 

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Octombrie 4, 2011 la 1:04pm
versuri ce parcă lasă...un "pe curând"...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor