din tot ce mi-am fost nu-mi mai aparţine nimic

sunt a ta în întregime

creată din coasta începutului de lume

a timpului tău

 

tu alfa

eu omega

doi poli ai aceleiaşi existenţe

fii ai unui Dumnezeu obosit de eşecuri

de pedepse aruncate peste oameni şi îngeri deopotrivă

 

nu ne suntem continuări

ci enclave

unul în sufletul celuilalt

nici creatorul n-ar putea spune cert

unde începi tu

unde sfârşesc eu

suntem o sublimă îmbinare de culori şi sentimente

aşezate pe pânza de păianjen a vremelniciei

 

şi totuşi

câtă veşnicie se odihneşte în palmele tale

iubirea mea

***

am fost vânt de miazănoapte

pe buzele tale m-am oprit să-mi stâmpăr setea

cu perle de rouă căzute din ochii unui serafim somnoros

 

mi-am făcut cuib în atriul stâng al timpului tău

tapetat cu puf de lebădă

ceaikovski te-o fi așezat în portativul vremii înaintea mea

 

sufletul meu te inspiră profund

dispneic și sonor

insuficient de parc-aș locui pe o planetă lipsită de oxigen

cu tine începe și se sfârșește liniștea și neliniștea mea

 

ne-am născut citindu-ne în palmă poezia destinului

dumnezeu a jucat totul pe o singură carte

fără cusur

creația lui își cere dreptul la veșnicie

 

și totuși

câtă tăcere amuţeşte limba ceasului pentru o secundă

numai a noastră

iubirea mea

 

liliana trif & ioan grigoraș

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor