VREMURI GRELE

[Udrea Monica]

VREMURI  GRELE

Vai Doamne !ce vremuri ,ce stare

E astăzi pe întregul pămînt

Atîtea păcate ce apasă ,caci ei?

Nu mai ştiu de cuvîntul tău sfînt.

Se-anunţă alegeri în ţară

Hoţia este iarăşi primul cuvînt

Şi ne învaţă cum să-i votăm iară,

Nu le-au ajuns cît ne-au furat şi umilit.

Să nu vă pese ,de-accei ce vor rîde,

Căci vor plînge şi ei la sfîrşit

Cînd îngerii din cer îi vor bate,

Că ne-au minţit ,şi iar ne mint.

Şi vremuri de groază ne-înspăimîntă

Se-apropie oare sfîrşitul omului pe pămînt?

...Păcatul ,dărîmă,sugrumă...

Tot ce-i mai bun,mai drag şi sfînt.

Beţivii,stricaţii,îşi caută refugiul,la sfinţi

Dar, nu ca să se-întoarcă la Domnul,

....Şi ,după aprinse dorinţi.

Isus e duhul din noi,cu dragoste să-îl sărbătorim

La D-zeu care a făcut pămîntul,

Să ne rugăm şi să-l slăvim.

Doamne! ce vremuri se-arată,

Ti-e frică ,să spui ,să vorbeşti

De faptele lumii murdare

Ce-n fiecare zi ,le auzi şi le priveşti.

Mînia, curînd se-arată ,şi spinii vor arde 

Să ştiţi ,făptura murdară pătată

Şi oameni răi vor fi nimiciţi,

Şi aspru scrie versul meu cu jale,

Dar D-zeu mi-a zis ca să îl scriu,

Să afle oricine ,ca să ştie

Că,D-zeu există şi este viu!