WHO THE FUCK IS ADRIAN COSTEA? (III). "Colosalul"

Urmăresc cu atenţie şi mirare toate “scamele” rămase pe internet din colosalul scandal Adrian Costea. Pentru că a fost cu adevărat un scandal uriaş, care face, prin aceasta, trimitere la dimensiunea personajului. În majoritatea declaraţiilor şi abordărilor publice importante ale celor care l-au cunoscut cât de cât (chiar şi a celor care-l dezavuau – şi au fost mulţi!) există un soi de rezervă respectuoasă, uneori admirativă, alteori temătoare, în a-l acuza tranşant.

Altfel, tot ce ştim despre Adrian Costea e că a fost un escroc, care a furat banii ţării. Nu putem accepta, nici măcar ca ipoteză de lucru, varianta nevinovăţiei sale. Ceea ce încurcă destul de mult lucrurile, pentru că foarte multe nu se mai leagă. În primul rând, nu putem înţelege personajul. Şi nu-l putem înţelege pentru că ne lipseşte sistemul de referinţă, precedentul.

În al doilea rând nu înţelegem logica faptelor. Bombardaţi zilnic cu găinării “de partid şi de stat”, nu mai avem noţiunea colosalului, decât în varianta lui malefică, distructivă. Ni s-a format, la nivel de conştiinţă socială, reflexul pavlovian că măreţia este neapărat megalomanie. Iar dacă ceva se prefigurează a fi uriaş, automat suntem tentaţi să-l plasăm în zona întunecată.

În cazul lui Adrian Costea e posibil ca aşa să stea lucrurile. Să fie un paranoic bolnav de vise colosale. Şi ar fi neîndoielnic aşa, dacă totul ar rămâne la nivelul minţii, al fantasmelor personajului. Dar când fantasmele se mută în planul realităţii, iar realitatea le confirmă, problema nu se mai poate tranşa nici medical, nici „găinăreşte”, după algoritmul micilor şmenuri cu care suntem obişnuiţi.

Acţiunile lui Adrian Costea în România au fost colosale, dincolo de aspectul lor negativ sau pozitiv. A ţinut în viaţă, a instruit şi a manipulat cel mai toxic partid din istoria primului deceniu al „democraţiei” româneşti (PDSR), l-a rupt în două când s-a supărat, creînd APR-ul, a avut în mână toate activele României (în timpul lui Emil Constantinescu), a realizat cea mai monumentală monografie în imagini a României („Eterna şi fascinanta Românie”), într-un tiraj uriaş.

Cartea nu a fost pentru publicul larg, ci pentru elita lumii, care conta în acel moment pentru relaţiile României. 45.000 de exemplare au ajuns la toate structurile puterii, instituţiile şi personalităţile publice din toate statele Americii, 12.000 de exemplare la instituţiile din România (plus 4.000 de exemplare la personalităţi) şi alte 1.500 de exemplare la ambasade. Fiecare carte (în greutate de 4,7 kg) era pusă într-o supracopertă-casetă învelită în pânză de in roşie, cu numele României în relief, în foiţă de aur, totul fiind introdus apoi într-o altă cutie, cu pereţi dubli. Pachetul, în greutate totală de 7,7 kg, era însoţit de o scrisoare personalizată şi semnată de Adrian Costea, pentru fiecare destinatar în parte. A fost o campanie imensă, costisitoare şi foarte precis targetată, de promovare a României… Şi totuşi, în spaţiul public din România nu se ştie aproape nimic de substanţa acestei cărţi. Iar cei care ştiu – tac. Toate fotografiile au fost făcute de Adrian Costea (există o arhivă de 44.000 de negative), pe parcursul a 80.000 de kilometri parcurşi prin ţară, în perioada 1992-1996.

În 1999 a fost arestat preventiv la Paris (în urma unui denunţ anonim din România), iar exemplarele care trebuiau să ajungă în celelalte state ale lumii n-au mai fost trimise. Totul a costat 13 milioane de dolari, finanţare personală, din care 4,7 milioane de dolari publicitate cumpărată de Bancorex. Aceasta e varianta lui Adrian Costea. Varianta publică este că a furat banii de la Bancorex. Dar indiferent cum stau lucrurile, anvergura acţiunii e colosală.

Arestarea, pentru capete de acuzare care l-ar fi închis pe viaţă (printre care şi crimă contra umanităţii), ancheta care a durat 9 ani şi procesul de la sfârşit (care au costat statul francez 40 de milioane de euro), pentru ca, la sfârşit, inculpatul să fie condamnat pentru că a cheltuit prea mulţi bani din propriile firme, totul este de o anvergură neverosimilă. Putem emite următoarea judecată: dacă a fost vinovat şi a reuşit să înfrângă justiţia franceză, înseamnă că puterea sau inteligenţa lui au fost colosale. Dacă a fost nevinovat, nedreptatea care i s-a făcut a fost colosală. În tot acest timp a suferit 18 operaţii de cancer, ceea ce iarăşi depăşeşte limitele firescului.

Acest ins ciudat, megaloman, paranoic, supermalefic sau toate acestea la un loc (acceptând interfaţa publică), dar extraordinar de creativ şi pe care-l caracterizează, în tot ce face, COLOSALUL, s-a întors în România pentru a face un lucru la care nimeni nu se aşteaptă şi nu-l crede: sculptură. Nu-l cred, de fapt, cei cu care a “colaborat” din 1992 până în 1999 – politicienii şi politrucii – care nu au ştiut nimic despre dimensiune sa artistică. Majoritatea vor avea, desigur (dacă nu au avut déjà), reacţia ţăranului care a văzut pentru prima dată girafa: “Aşa ceva nu există!”

Rămâne de văzut dacă acest ultim gest afirmativ al lui Adrian Costea (o expoziţie de sculptură care să-l reconsacre într-un domeniu esenţial, abandonat în 1992, în plină glorie) va mai avea dimensiunea faptelor sale de până acum.

“Epur si muove” – sculptură în oţel argintat, de Adrian Costea


Citeşte şi articolele: “Fascinanta revenire a unui artist plastic de talie mondială: Adria..., “Who The Fuck Is ADRIAN COSTEA?” şi “WHO THE FUCK IS ADRIAN COSTEA? (II). Elefantul din cutia de chibri...

 

Sursa: www.certitudinea.ro

 

 

Vizualizări: 393

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ELENA GHIRVU CALIN pe August 1, 2011 la 10:31am
Istoria persoanei e colosala precum persoana insasi. Într-o vreme era mereu prezent în mass-media a devenit legendar. Ar fi bine să-şi recucerească aura de român bun, genial, colosal. 
Comentariu publicat de Miron Manega pe August 1, 2011 la 8:57am
Nu, n-are un tailandez in pivnita. Am urmarit si procesul de elaborare: desenele, finisajul, patinarea manuala, rectificarile (pentru ca nu intotdeauna ceea ce vezi cu mintea si desenezi pe hartie se intalneste cu realitatea obiectului). Nu elaboreaza in 3D, nu foloseste tehnologie de varf, lucreaza primitiv, cu muncitori romani, care se uita la el ca la un nebun. Intre timp, o parte dintre lucrari i-au fost furate, in diferite faze de lucru, din atelierele sau fabricile cu care colaboreaza. Dar nu pentru ca hotii stiau ce fura, ci pentru ca erau din otel, iar otelul se vinde bune la kilogram.
Comentariu publicat de Terezia Filip pe August 1, 2011 la 8:45am

 Reacţie primă: Îi aparţin cu certitudine? Nu suntem oare din nou în faţa unei...  fascinări?

Dincolo de orice istorie,  sculpturile sunt interesante. Remarc un interesant simbolism, o recurenţă a formelor ce sugerează putere şi chiar agresivitate, rafinat expuse.

Comentariu publicat de Marina Stefan Zoltan pe August 1, 2011 la 2:48am

"Who the fuck is...?", chiar, nu stiu. Ceea ce stiu este ca in arcul Carpato-Danubiano-Pontic "oportunitatile" pentru megaescrocherii sunt, practic, nelimitate. Asta este "Eterna si fascinanta Romanie". Cat despre sculpturile lui Adrian Costea, remarc finetea detaliilor, impecabila executie, compozitiile abil concepute si proportiile subtile. As face doar o remarca - fara a-i desconsidera meritele artistice - in ziua de "azi" creerea si modelarea in 3D pe calculator este la "indemana" tuturor. Exista zeci de programe specializate in modelare 3D. As aminti doar cateva: 3D Studio Max (cel mai cunoscut si utilizat de designeri), 3D Artists, ZBrush, Sculptris, Maya, Bryce, 3D Canvas, Blender, etc. De aici la "timiterea" imaginilor intr-un atelie dotat cu tehnologie de varf, capabila sa "citeasca" si apoi sa "modeleze" din materialul dorit (metal in general) imaginile scanate nu e decat un pas. Repet, e meritul lui de a sti sa profite de oportunitatile oferite de high tech. Celebra arhitect-a Zaha Hadid pentru "modelarea" constructiilor sale, adevarate sculpturi Sci F, pe langa alte programe specializate, se "foloseste" de 3D Studio Max.

Cat despre "celelalte oportunitati" de care s-a "folosit" A. C... nu e nici primul si, de buna seama, nici ultimul. Exemple mai vechi sau mai noi sunt destule. 

Mai jos, cu voia dumneavoastra, am facut o mica demonstratie de felul in care poti "modela" in real time si doar in cateva minute (mai putine decat pentru textul de mai sus) in Sculptris (unul dintre cele mai rapide programe de modelare si randare 3D - celelalte programe sunt mai complexe).

Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Iulie 31, 2011 la 11:44pm

Omoara-l! Da in el!

CETITORIUL (clic)

 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor