XXII. Phoenix-ul meu (din "Poeme viscerale")

[Coroian (Gainaru) Alina Dana]

pe aici se cunoaşte povestea suntem

pregătiţi

îndată va renaşte lighioana cu picioare zvelte

suavă şi abjectă

ca o floare de colţ

pe un morman de bălegar de urs -

sau ca o tânără femeie cu

sexul însângerat în naos.

se ştie pe aici: slinoşi

sunt ochii târâturii,

înfrăţiţi cu scuipatul,

mâzga, poezia,

dezicerea de sine şi iubirea,

sfredelitori,

striaţi,

electrici.

cunoaştem noi şi măgăriţa

candidă şi toantă

şontâcăind în pas alergător.

 

[Coroian (Gainaru) Alina Dana]

Cu multa intarziere, iti multumesc, Marius, pentru semn si impartasire.

[ZINCA MARIUS IULIAN]

daca-mi dai voie, am sa atasez si eu... Phoenix-ul meu

 

    Renaştere (pasărea Phoenix)

 

S-a pomenit îngrozitor de singur.

Sub piele părea

că nu mai pulsează viaţa,

îl luase cu frig.

 

Se uita imprejur

cu faţa descompusă,

pământie,

cu umerii căzuţi.

 

Nu mai înţelegea lumea.

 

Galben şi livid la faţă,

se ferea cu sfială

când imaginea vieţii

a devenit nedesluşită.

 

O strivise sălbatic

sub picioare

şi o împinse

până la marginea trupului.

 

 

Destul de liniştit,

pentru o clipă

cufundat în tăcere,

învăţase dintr-o dată

să vadă.

 

Cu o expresie vagă,

de bucurie

şi de nevolnică emoţie,

faţa începu să lucească,

fălcile îi zvâcniră,

ochii i se făcuseră mici.

 

Nu era nevoie de vorbe multe.

 

Recăpătând inocenţa,

vântul plutind, se juca

cu vorbele şi gândurile lui

fulgerându-i o întrebare:

 

I se cuvenea tot răsfăţul vieţii?

 

Gândea…

[ZINCA MARIUS IULIAN]

şontâcăind în pas alergător pe un morman de bălegar de urs, îndată va renaşte lighioana cu picioare zvelte...