nu-i spuneți c-am plecat

prea visătoare, râde în visarea ei

n-o deranjați

mai târziu, dacă va întreba sau

dacă o vedeți tânguindu-se pe lângă tei

cum face deseori când plec

întrebând unde e iubitorul ei poet,

spuneți-i că vin mâine

înainte să se fi trezit

cu aripile astea de suflet și poet

zbor deasupra popoarelor care agită armele

să cânt cântul păcii

peste lumea toată, cântul frăției

iar dacă nu ajung,

să mă aștepte la fereastră

sigur vin până la zece jumătate

și aduc tot ce trebuie pentru prânz și cină

iar din toți norii, și din senin

câte un fir de eternitate trecătoare

diminețile să-i țeasă acarienii

eșarfa pe care să și-o pună pe cap și umeri

când e prea cald sau prea ploaie

zâmbetul ei de fiecare zi și cel de atunci

vor da tuturor etern...

_

Copyright Mariana Fulger

Vizualizări: 55

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor