Se-ntunecă pământul a mirare...

Dinspre apus, decapitați, revin cocori,

Cu arma ucigașă prinsă-n subțiori.

Căzute picături de negru soare.

Nimic din zborul lor nu mi se pare

Lumesc, de parcă-ar fi destinul unei morți

Adânc în negru timp și-i scrijelit în porți

De mâna unui duh, tremurătoare.

Noi coborâm în recile pământuri

Cuminți, pe aripile frânte, de cocor,

Bucăți de carne vie pentru abator,

Uciși de măcelarii fără gânduri.

În răsărit de cer se născocește-un zbor...

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Viorel Ploesteanu pe Iunie 18, 2012 la 8:40am

De regulă speranța cea mai puternică se naște în locuri lipsite de "lumină".

Aveți dreptate, zborul este speranță și năzuință spre absolut.

Sărutări de mâini!

Comentariu publicat de Katy urucu pe Iunie 18, 2012 la 8:36am

Speranta, asta este ceea ce imi transmite aceasta lucrare suprba. Imbracata intr-un vesmant ciudat si neobisnuit. Sumbru parca. Dar ... e speranta, care "se nascocest in zbor"!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor