Scriu degeaba acum,versuri fara culoare,
pentru lumea mea ce din zi in zi tot moare,
pentr-un suflet care,a devenit iar muritor,
si si-a vandut iubirea,pentru-a scapa de dor.

pentru o calda atingere a tot ce-nseamna "eu",
pentru-ntelesul frazei "voi fi al tau mereu",
pentru iubirea ce-n flacari,inima mi-a ars,
mi-am dat si-ultimul sunet al sufletulu-mi glas.

si tot n-a fost de-ajuns,si stiu si-acuma plang,
plang tot la fel de mult, precum norii ploi strang,
si tot nu-i de ajuns,chiar viatza de mi-as da,
ochii tai n-or sa mai simta,in veci iubirea mea.

de-o ancora-i acum legat,si cu vapor cu tot,
s-a dus pe fundul marii,al meu suflet de foc
se-nneac-acum ,singur,neajutorat si rece
caci cui el s-a vandut,s-a hotarat sa plece.

iubito,stiu ca m-ai iubit candva,
mi-ai daruit mai mult decat as fi putut avea,
eu te iubesc si-acum,si-atunci cand plang pe-o melodie,
mi te imaginez la mine-n brate,traind viata...ce n-o sa fie.

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor