Mă văd mergând, aproape adolescent, pe aleea cea mare din parcul Sinăii, cu pas întins şi cu sufletul plin de ceva nedesluşit, ceva care-mi dădea încredere că aş putea face orice lucru, cât de nebunesc. Lângă mine îl văd pe Nicu, cel mai bun prieten al meu, călcând apăsat, cu hotărâre, emanând prin toţi porii forţa de nestăvilit a vieţii care-i clocotea în piept. "Sunt gata, sunt pregătit, numai să se ivească ocazia, chiar în clipa aceea voi trece la acţiune" - spunea el fără cuvinte. Mergeam năvalnic, spre întâlniri neprevăzute, îi ceream lumii să ţină cont de prezenţa noastră, să ne vină în întâmpinare, pentru că de data asta nu mai era de glumă - eram noi, cei cu care nu se putea nimeni măsura, cei care aveam să învingem.

Mergeam umăr la umăr şi nimeni nu ni se împotrivea. Toate pericolele se retrăgeau, ascunzându-se printre pietre; le chemam să se arate, abia aşteptam să ne putem încleşta, dar ele se ascundeau şi mai bine, şi mai adânc, pentru că eram învingători în orice luptă încă înainte ca ea să înceapă. Flacăra nemuririi ardea în noi de nestins şi, învăluiţi în lumina ei, păream coborâtori din stele.

Mergeam neobosiţi, treceam prin împărăţia întinsă la picioarele noastre, privind în stânga şi în dreapta cu ochi străpungători, gata să acţionăm în orice clipă, să ne dedicăm, să trăim intensitatea confruntării cu neprevăzutul. 

Şi apoi, plini de emoţia aventurilor pe lângă care, gata-gata să le trăim, trecusem fără ca ele să ni se arate, ne despărţeam, promiţându-ne să ne întâlnim din nou a doua zi.

Mă văd ajungând acasă, o văd pe mama ieşindu-mi în întâmpinare şi privindu-mă ca pe un copil, fără să ştie cine eram cu adevărat, cât de eroic eram gata să acţionez, doar să se ivească ocazia, doar să aibă lumea curaj să-mi stea în cale, să mi se pună de-a curmezişul.

Mă văd adormind, cu toate luminile stinse, dar cu flacăra neliniştii mocnind interior, făcându-mă să visez visul de neîndurat al dorinţei de-a fi stăpânitorul lumii, pe care fiecare copil îl visează noapte de noapte, până când, trimis de cel care a făcut flăcările, un tainic zburător soseşte în planare lină şi stinge cu aripa lacomul incendiu.

Oh, zburătorule, de-aş fi putut să te prind atunci, în noaptea în care te-ai furişat hoţeste! Cum te-aş mai fi făcut să plăteşti pentru toate visele ucise ale tuturor copiilor...

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor