- Mă tot gândesc la vară şi îmi pare

Că doar un anotimp ne mai desparte

De banca unde-am strâns în brațe-o floare

Deși-mi spuneai că suntem prea departe

 

Şi nu putem fugi din poezie

Să ne-ntâlnim pe-o margine de versuri.

Azi primăvara cu magnolii ştie

Că ne-am iubit prin multe universuri,

 

Am navigat pe mări, Mediterana

Ne-a fost şi far, ne-a fost şi călăuza,

Iar valul îmi şopteşte Liliana

Va fi mereu zeiţa greacă, muza...

 

- Nimic nu mi-e mai drag decât minutul

Când buzele s-au întâlnit flămânde,

Nebuni de dor am savurat sărutul

Şi palmele pe coapsele plăpânde

 

Alunecau periculos, iubite...

De-atunci mai caut încă argumente,

Când sub cămaşă-abia înmugurite

Magnolii înfloreau inconştiente.

 

Că te iubesc atât n-am nicio scuză,

Te voi urma în Eden şi-n Infern,

Mi-ai dat statutul de femeie-muză,

O să-ţi ofer un anotimp etern.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif 

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Martie 12, 2015 la 7:15am

...iubirea este poezie și poezia este iubire...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor