„ RATING „ CU ARDEI IUTE ŞI MAILAT

Tatuliciul este unitatea de măsură pentru realizatorul de televiziune în căutarea ratingului, a omului în căutarea telespectatorului disponibil, aducător de fonduri, cel care atârnă de telecomandă ca de ramura de cireş din poemele japoneze.

Tatuliciul se minunează că omul de rând preferă mersul pe jos şi cireşele coapte în locul poveştilor arsortate cu ardei iute de la televizor. Tatuliciul are mii de feţe, are sute de voci, are energia de a da din mâni şi de a-şi schimba masca ori de câte ori textul văzut sau nevăzut o cere, el este pregătit precum sperietoarea de ciori pentru ciorile europene, e prieten cu mailatul de serviciu, cu piţurcatul sau cu hrebenciucul, poate cu omul de partid sau cu cel de fotbal, cu vip-ul de serviciu sau cu blonda de la partid. El ştie istoria comunismului, a securităţii, istoria Casei Regale şi a vinului Cadarca la margine de regiune.

El se întreabă şi nu înţelege de ce afacerea de televiziune nu are trend-ul din anii trecuţi, de ce boom-ul a trecut şi de ce acţiunile rămân la purtător în sistem închis, până şi politrucul nu mai investeşte în televiziune ca altădată, e independent şi impertinent şi are deschis restaurantul la Independentul, cu ospătar de serviciu şi becaloidul la rece, cu salată de imobiliare şi castraveţi la valiză.

Am să-i răspund Tatuliciului de ce nu mă pasioneză televizorul cu maioneză şi ardei iute.

În primul rând pentru că el nu mai vede oameni, pentru el omul e o cifră, un loc în CA sau în Guvern, o poziţie la partid sau în sondaj, omul s-a topit, dacă nu valorează 5 miloane de orice la transfer, nu e om.

Aş fi interesat să văd Tatuliciul liniştit privind şi el la televizor, detaşat, fără idei, pasiv ca fasolea bătută după o zi de muncă, să nu comenteze deciziile de la partid, sau înjurăturile din şedinţa publică, să fie insensibil la bătăile dintre suporterii lor şi suporterii noştri, să nu îl impresioneze ultmul logan şi ultima mazda, să nu dorească să vorbească despre crima de la ora 7, sau despre violul unchiului Sam sau a vecinului Pişta. Să stea şi el în fotoliu şi să poată vedea totul şi nimic, să audă ultima ediţie a Sfântului Sisoie de la Maglavit ca pe un serial obişnuit de telenovelă, mestecând guma de mestecat pentru ochi şi ureche ...

Să îl văd pe el mulţumit şi fericit că politrucul de serviciu nu vrea referendum pentru aderarea la „ nato „ şi la „ ue „, că nu are rostul să te implici în asta şi că părerea ta e una obişnuită, „ DA „ oricum, fără pretenţii şi fără facilităţi.

Aş dori să văd Tatuliciul mulţumit că formatorul de idee confundă angoasa şi insomniile sale cu marile viziuni europene, independent de partidul de opoziţie, sau independent de partidul din guvern, militând pentru separaţia puterilor în stat, dar Parlamentul să fie mai independent, ori Preşedintele mai liber, ori justiţia să nu fie sub lupă, aşa ca idee de democraţie în Piaţa Obor, că oricum se demolează.

Adevărul e că am căzut pe gânduri, fără clik şi fără shok, medicul îmi recomandă mersul pe jos, iar primul - ministru o bicicletă cu pedale adevărate pentru înnotul prin „ gazele cu efect de seră „. Bancherul insistă să-mi plătesc creditul, iar administratorul de la bloc gunoierii, poliţistul de serviciu să-mi fac paşaport şi să vizitez Valea Prahovei şi Valea Jiului, să merg în excursie cu minerii şi cu prostituatele.

Nevasta îmi recomandă mişcare şi îmi indică piaţa de legume şi de fructe, eventual piaţa de flori.

Copiii inistă pentru un fotbal în parc cu băieţii de la etaj, sau cu studenţii chinezi de la construcţii.

Avocatul îmi explică de ce este importantă respectarea prezumţiei de nevinovăţie, sau respectarea demnităţii administratorului de bloc, că nu am voie să –l fac hoţ, ori şmecher, că mă costă, plătesc ca Primarul...să renunţ la condamnările în public ca în anii 50, că nu fac bine la reumatism ...

Preotul îmi povesteşte că în vechime cei care răspândeau veşti proaste în popor erau duşi la marginea satului şi omorâţi cu pietre, primul care dădea cu piatra preţioasă era formatorul de opinie al satului...

Psihologul insistă să nu mai privesc la filmele de groză, la greve, ori la violuri, cu atât mai mult la femeile frumoase de pe plajă, cu sânii descoperiţi din cauza inflaţiei ...

Lumea s-a schimbat nu mai vrea în peştera cu plasmă, are internet în parc, fără cablu şi fără sppaaammm ....

Până şi Dumnezeu s-a plictisit şi îmi spune să-mi trăiesc viaţa, chiar dacă e scurtă şi chiar dacă, se pare, are un sfârşit prin 2012, după cum scriu ziariştii interesaţi de ştinţa cea de toate zilele ...

Tatuliciul de serviciu dă din mâni în continuare, crezând că îl ascultă cineva, până şi premiile pregătite pentru telespectatorul cuminte nu mai au haz, omul obişnuit începe să gândească singur, în singurătatea lui de om singur, fără vibrator ideatic, descoperă faptul că are un cap pe umeri şi visează la o zi frumoasă în care să nu mai scuipe nămol, de atâta ajitaţie prin Piaţa Independenţei, călare pe motocicleta primului – ministru, sau în autovehicolul cu aer condiţionat şi imponderabilitate, cumpărat pe fonduri europene de la ruşi ...

Până şi scriitorul meu preferat, criticul de la miezul nopţii, îmi recomandă să mai citesc câte o carte, o carte e o cărămidă pusă la cultura mea, în stil imobiliar, până la urmă, de accea îmi încep lectura cu „ Secretele ratingului în televiziunea cu ardei iute şi mailat „ .....

Constantin Stancu

Vara, de prea multa căldură, 2008

Vizualizări: 5

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor