ziua este o caracatiță cu soarele îngustat

[Laurenţiu Belizan]

când toate cuvintele dintre noi
se împrăştie pe jos ca argintul viu
când suntem atât de aproape
încât ne desparte doar noaptea
ca un hublou de submarin
aş vrea să facem un exerciţiu de pantomimă
decojind un cub
o mie de gondole îşi vor lua zborul
până la frezzata durina din cer
sunt curios cum ţi-ai mişca braţele a dor
buricele luminoase ale degetelor
atingându-ni-se în punctul de ancoră

palmele tale sunt cel mai fin stetoscop
în inima mea scufundată
ca un clopot doar tu ai auzi o melodie
afară cuvintele mă rod precum piranha
în noi se crapă de ziuă

[Laurenţiu Belizan]

Mulțumesc pentru citire, Irina.

Te aștept cu plăcere oricând.

[radu irina]

Sper ca cei care au în suflet ... Suflet, să vadă dincolo de atmosfera "marină". Eşti sensibil şi inspirat în creionarea sentimentelor. Mi-a fost drag să te citesc. Toate bune,
Irina

[Laurenţiu Belizan]

Irina, se pare că eşti pe lungimea de undă corespunzătoare receptării plenare a poemului.

[Irina Lucia Mihalca]

Laurentiu, palmele mele iti asculta bataile poemului, ecoul lui staruie prelung prin radiatia degetelor...
"când toate cuvintele dintre noi
se împrăştie pe jos ca argintul viu"