Înflorite-s orhideele în grădina Herei, iar tu, Melissa, ca o albină , însufletită de parfumul lor, de multe culori , în aprinse aurore, le sorbi , cum a lui, Ambrosia, nectarul …
El rupe, din miezul copt al verii gândurile false şi le ascunde în poeme …., Dintr-un început de umbre, cerul, în nestemate de genune şi-a deschis, largi, porţile luminii, spre recile Selene…
O încântă , cu simfonii de culori clipocite în havuzele serilor ei, cu prima zi îşi scaldă irişii … Marea cu valuri reci, în abisale petreceri, cântă pe culori, ultimului anotimp, simfonia re-facerii primei zile a vrerii….
De semne, pe treceri, ruginesc frunzele , dansând pe susurul de izvoare, în Ea, pe ritmul secundelor, clepsidra … cu dreapta Mellisă, fine balsamuri… Sub abisul ametist al profeţiei Sibyllei , împărăţind, în nopţi de ne-linişti, copilăria...
Că tu, aprope de El, liră lui Helios, plecatului, demult, din grija lui Chiron, întors pelerin din drumul la Colchis, Iason , în Corinth, înşelând pe Medea, în Iolcus, o închini pe a lui, Ambrosia... În oricare limită şi în orice asfinţit e un Argus…
Ziditorul e vesel, învelit în purpură şi mereu scutură din cer, stelele … În olul lui de lut, le adună seminţe, apoi le seamănă veşnicia pe ţarină… cu-vânt, cântec, poveste şi lacrimă ...se prefac în idei, în geamăt de plug...
Pe când El şi-a închis calea amurgului, mai aproape de sufletul lutului, aproape de sânii flăcărilor stinse, mai aproape de oasele descărnate ale părinţilor, de tidvele în care cresc şi se căiesc umbrele cerului, albi, crinii tăi de dupa moarte… mocnind , în tine, eternitatea!…