sînt o idee lipicioasă care pășește în sens invers pe scara rulantă, la mall. umanitatea este o scară rulantă. ideile prind viață și se conturează în prezent, învață să stăruiască în propria existență. o idee care merge în sens invers pe scara rulantă este o idee ce refuză uitarea. îmbătrînesc privind oameni cocoțîndu-se pe lîngă mine. pasiunea mea pentru ciocolată este nemărginită. ciocolată pentru trecători. pentru copilul din tine. întinde mîna. poftim. ideile vînd, nu mai este un secret…

Continuare

facem



dragoste cu mîna întinsă

pe muchiile minciunii

cu părul vîlvoi



geometric vîlvoi



ce mai munceşti tu dragă

cum îţi împachetezi grijuliu

zîmbetul profesionist cum

îl aşezi pe noptieră seara



şi nu există verb

pentru ce faci apoi



am zis nu

anul acesta nu

visăm urît nu

facem cancer

tensiuni nema

aici fericim

tîmp



insipid



în imediata apropiere… Continuare

mai am fix o ţigară şi un bilet de tramvai

credit cît să dau beep nu dau beep e nasol

numai zgîrciţii dau beep în ziua de azi soro

aşa că mă împiedic de mine la fiecare pas

nu are cine să vină cu aşa şi pe dincolo sau

de ce nu îţi îndeplineşti îndatoririle sorine fii

responsabil

grow

up



cobor din troleibuz mă aşez pe scări la tnb puştii

puştoaice calcă în picioare inimioare roz şi siclam

ca melcii pleznesc sub… Continuare

am scris o carte

am crescut un cîine

am mințit un om

am am am am am

de nouă ori am







iubește-ți aproapele

consumă cu noimă încearcă

să supraviețuiești intact

întreabă-te luptă promite



am scris o carte



pentru că lumea despre care ne-au vorbit nu există

lumea aceea pe care ne-au injectat-o în creiere

întru impresia că trăim mulţumită sau în pofida ei

dar mai ales pentru că literatura nu ne-a… Continuare

românia mea este pe stradă



la colțul blocului lîngă bara unde

se bat covoarele se bat puștanii

cu pumnii în piept se bate mingea

se speră că mîine se crede că ieri



poziția

palmelor

încordarea

venele furioase

revenind la suprafață

poziția palmelor în primul



rînd



încă un rînd

lanțuri de litere cu spații

revenind la suprafață furioase



românia e dintotdeauna pe stradă



în parc lîngă… Continuare

se ia cuvîntul

se plimbă pe cerul gurii

se înmoaie în vin

se afumă



nu găsești diamante în aerul meu

nu găsești acuarele găsești

semnele pe care numai durerea

sau liniștea le lasă în urmă



se scuipă cuvîntul afară

se tăvălește prin curtea nebuniei

se rostogolește pe maidane

se așează în fund pe trotuar



în aerul meu distanțele se topesc

poți încă observa urmele

dacă privești atent în aerul meu

respiră o… Continuare