Rainer Maria Rilke - Toamna

Cad frunzele, cad ca din departare,
de parca vestejesc gradini în ceruri,
cu gesturi de negare cad, de-a rîndul.

Iar noptile, cum cade greu pamîntul
din toate stelele, într-o însingurare.

Noi toti cadem. Si mîna asta, iata.
Caderea, vezi, e-n toti si în oricine,

Si totusi, este Unul care tine
nespus de blînd, pe mîini, caderea toata.

Vizualizări: 108

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Noiembrie 11, 2010 la 9:03pm
Sarutul toamnei in curcubeul culorilor, in arome, in lumini. Culori aprinse, culori terne, calde, uscate, culori elixir, moi dar şi vii ale toamnei. Las fiecare culoare să mângaie dulce, tainic, tandru. În puterea Clipei se poate naşte un nou Univers în care Lumina străluceşte, se joacă... Devine Iubire numai pentru cei care ştiu să fie conştienţi de ea. Clipa nu are incă formă, dar i-o putem face noi păstrând-o.
Comentariu publicat de Mistica Laurentiu pe Noiembrie 11, 2010 la 8:48pm
Deosebita realizare!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor